Sistemul ESP al mașinii – cum funcționează și care este rolul său

Siguranța activă reprezintă una dintre principalele preocupări ale producătorilor de autoturisme. Din acest motiv, de-a lungul timpului, au fost dezvoltate diferite mecanisme inteligente, care să preîntâmpine accidentele rutiere. Deschizător de drum a fost sistemul ABS (Anti-lock Braking System), însă odată ce acesta și-a dovedit eficiența, s-au luat în considerare și alte măsuri de siguranță. Așa a apărut sistemul ESP, respectiv programul electronic de stabilitate, care permite manevrarea autoturismului în condiții dificile. Iată cum funcționează ESP-ul și de ce a devenit o reală necesitate pentru orice mașină care circulă pe drumurile publice.

Ce reprezintă sistemul ESP

Electronic Stability Program sau ESP (Program electronic de asigurare a stabilității) este un sistem de siguranță activă pentru automobile. În general, siguranța auto se poate clasifica în două categorii, activă și pasivă. Prima se referă la sistemele care contribuie la prevenirea accidentelor, de exemplu ABS, direcție activă, ESP și altele asemănătoare. Siguranța pasivă minimizează efectele unui accident, cu ajutorul unor elemente precum airbag-uri, caroserie, centuri de siguranță etc.

Sistemul ESP reprezintă un ansamblu de mecanisme controlate prin intermediul unui microprocesor, care contribuie la reglarea stabilității dinamice a vehiculelor și îmbunătățirea acesteia, prin identificarea și minimizarea derapajelor. Practic, microprocesorul primește în permanență date de la senzorii autovehiculului și le introduce într-un program, cu ajutorul căruia determină dacă mașina, aflată în mers, deviază de la traseul pe care ar trebui să se deplaseze.

Fiecare producător auto folosește propria denumire pentru acest sistem, de aceea numele poate varia astfel:

• ESP (Electronic Stability Program) – Mercedes-Benz, Renault, Peugeot, Jeep, Lamborghini, Citroen, Audi, Hyundai, Volkswagen, Opel, Seat, Skoda;
• ESC (Electronic Stability Control) – Kia;
• DSC (Dynamic Stability Control) – Land Rover, Jaguar, BMW, Ford, Mazda;
• PSM (Porsche Stability Management) – Porsche;
• CST (Control for Stability and Traction) – Ferrari;
• VSA (Vehicle Stability Assist) – Honda;
• VSC (Vehicle Stability Control) – Toyota;
• VDC (Vehicle Dynamic Control) – Fiat, Subaru, Infiniti, Nissan, Alfa Romeo;

Când a apărut sistemul ESP

Pionierii ESP-ului, și anume Mercedes-Benz, BMW și Toyota, au introdus primul sistem de control al tracțiunii (TCS) în anul 1987. Acesta acționa frânarea individuală a roților și accelerația ca să mențină tracțiunea, dar nu îmbunătățeae direcția. Mai târziu, în 1990, Mitsubishi lansa Diamante, primul autoturism care integra într-un singur sistem – TCL, controlul electronic activ al traiectoriei și controlul tracțiunii.

BMW, în colaborare cu Robert Bosch GmbH și Continental Automotive Systems, a dezvoltat un sistem de reducere a cuplului motor pentru prevenirea pierderii controlului și l-a aplicat întregii linii de autovehicule în anul 1992. Între anii 1987 și 1992, Mercedes și Bosch au dezvoltat în parteneriat sistemul ESP.

În Europa, primele mașini echipate cu sistem de control al stabilității au fost comercializate începând cu anul 1995. Astăzi, sistemul ESP este obligatoriu pentru toate mașinile noi vândute în Uniunea Europeană deoarece, din 2014, legislația UE prevede obligativitatea utilizării programului pentru prevenirea și reducerea numărului de accidente rutiere.

Cum funcționează sistemul ESP

Vitezele maxime de care sunt capabile noile modele de automobile îi pot pune în dificultate pe mulți dintre șoferi. Însă, probleme apar și atunci când anvelopele nu sunt în stare bună, când șoseaua este acoperită cu apă, zăpadă sau polei ori în alte situații, când există riscul de derapaj.

Sistemul ESP acționează în cazul unei abateri de la traiectorie, prin controlarea puterii motorului și/sau a frânării, până la restabilirea direcției de mers. Dacă se detectează o pierdere a controlului asupra autovehiculului, microprocesorul va da o comandă care poate acționa sistemul de frânare, pe fiecare roată în parte, ca să limiteze deraparea și patinarea. De exemplu, pe roata exterioară din față este controlată supra-virarea sau pe roata interioară din spate, sub-virarea.

Unele sisteme ESP pot diminua puterea motorului, reducând accelerația mașinii prin oprirea alimentării cu carburant. În condiții de funcționare normală, programul ESP menține stabilitatea și manevrabilitatea automobilului, în cazul în care aceasta ar intra în derapaj.

Care este rolul sistemului ESP

Prin folosirea funcției ESP, un autovehicul realizează ceea ce puțini șoferi ar putea să facă singuri: redresează mașina și o pune pe traiectoria dorită, după ce a început să derapeze. Programul utilizează senzori inteligenți pentru a verifica, de 25 de ori pe secundă, dacă automobilul are un comportament normal. Când identifică neconcordanțe și posibilitatea ca autovehiculul să devină instabil, sistemul ESP intervine prin reducerea cuplului motor. În situația în care nu este suficient, acesta aplică suplimentar o forță de frânare pe fiecare roată.

Rolul sistemului ESP este de a menține mașina stabilă și în siguranță pe drum. Programul păstrează manevrabilitatea automobilului și contracarează derapajul. Acesta îi ajută pe conducătorii auto să evite accidentele dacă iau un viraj cu o viteză mult prea mare, ocolesc brusc gropi, animale sau alte obstacole ori chiar au obiceiuri proaste de condus pe timp de iarnă. ESP-ul are o reacție promptă și previne pierderea controlului mașinii, în diverse situații. Termenul nu trebuie confundat cu EPS (Electric Power Steering), care înseamnă servodirecție asistată electric și are alt rol.

Care sunt componentele sistemului ESP

Cu ajutorul sistemului ESP, conducătorii auto nu mai au teama că mașina poate derapa. În situațiile critice, acesta intervine și menține direcția dorită de rulare, lucru posibil datorită componentelor sale:

• Unitate de control, dotată cu modulator hidraulic, care prelucrează datele transmise de senzori și dirijează întregul sistem;
• Senzor care măsoară unghiul de virare și ajută la determinarea poziției volanului;
• Senzori de viteză, montați la nivelul fiecărei roți și folosiți, de asemenea, de sistemele ABS și TSC;
• Senzor de viteză care monitorizează mișcarea în jurul axei verticale a vehiculului și măsoară cât de mult virează mașina.

Tehnologia avansează în permanență, astfel că sistemul ESP este ajustat constant. Acesta poate include și alte componente, pentru a îmbunătăți și mai mult performanța de manevrabilitate. Poate fi vorba de senzori pentru accelerația laterală, senzori pentru accelerația longitudinală, protecție activă împotriva răsturnării (tehnologia ARP), sistem de control adaptiv care ajustează controlul în funcție de greutate sau senzori care detectează când mașina este în pantă și împiedică rularea înapoi.

Cum procedezi când acționează sistemul ESP

Sistemul ESP funcționează de când pornești motorul, este activ tot timpul și monitorizează dinamica autovehiculului în timpul mersului. Totuși, trebuie să știi că nu controlează și volanul. De aceea, în momentul în care apare o situație critică și intervine programul ESP, șoferul este cel care indică direcția de deplasare a mașinii, prin manevrarea volanului. Sistemul va lucra pentru readucerea automobilului pe direcția de mers indicată de către conducătorul auto, prin manevrarea volanului.

În momentul în care acționează ESP-ul, nu trebuie să frânezi brusc sau să miști rapid volanul ca să schimbi direcția de deplasare, pentru că programul își pierde din eficacitate. Păstrează-ți calmul și permite-i mașinii să se reîntoarcă pe traiectoria inițială!

Din ce motive se aprinde martorul ESP în bord

Martorii de bord ai mașinii îți sunt de ajutor pentru a identifica potențialele probleme ale autoturismului. Există o mulțime de verificări importante la mașină, ce nu trebuie trecute cu vederea, așa că acordă atenție semnalelor luminoase din bord. Ca alte componente, sistemul ESP se defectează ori nu mai funcționează corespunzător. Descoperă care sunt principalele motive din cauza cărora se poate declanșa martorul ESP:

• Erori de soft, destul de comune la mașinile moderne;
• Senzorii roții sunt stricați;
• Condiții de drum precare, porțiuni greu practicabile;
• Defecțiuni apărute la coloana de direcție, o componentă esențială a sistemului de servodirecție;
• Defecțiuni ale senzorilor de viteză sau ale senzorului unghiului de direcție.

Când trebuie oprit sistemul ESP

În mod ideal, programul electronic de stabilitate ar trebui să fie activ tot timpul. Însă, există situații când această tehnologie modernă nu este tocmai utilă. De exemplu, dacă circuli pe zăpadă moale, noroi sau nisip, iar roțile motoare încep să patineze, mașina va considera că acest comportament este în neregulă. Drept urmare, va reduce puterea motorului și nu vei putea să-ți scoți autoturismul atât timp cât sistemul ESP este funcțional.

Dacă faci o pană de cauciuc și înlocuiești roata afectată cu cea de rezervă, oprește sistemul ESP. Rezerva are dimensiuni reduse, iar diferența de mărime a roților îl va împiedica să funcționeze corect. Totodată, condusul sportiv la viteze mari și cu mai multe slalom-uri printre alți participanți la trafic, în regim de autostradă, poate fi îngreunat de sistemul ESP, care intervine pentru reducerea vitezei sau aplicarea frânării în moduri asimetrice. Acest lucru este valabil și în situația în care se dorește pierderea aderenței roților pentru efectuarea de drift-uri controlate.

 

Sistemul ESP previne pierderea controlului și poate evita un grav accident de circulație. Cu toate că este foarte util, are propriile limitări, de aceea disciplina și atenția șoferilor sunt extrem de importante în trafic. Așadar, înainte de toate, mizează pe condusul prudent, adaptarea vitezei la condițiile de drum și respectarea legislației rutiere, pentru a fi în deplină siguranță.